Coltul meu

04.10.2011

O clipa langa ingerul meu- un vis !

Am scris aceste randuri imediat cum m-am trezit ..nici pe ochi nu m-am spalat de frica sa nu uit visul.... :)

4 OCTOMBRIE 2011


Eram intr-o alta lume cu nori albi unde se dansa dupa o muzica relaxanta si versurile erau scrise din nori... dar eu priveam de jos si nu puteam ajunge... Incercam si nu puteam.. in fiecare clipa ajungeam in locuri diferite...unele placute unele mai triste....destinatia mea trebuia sa fie copii... stiam ca trebuie sa ajung la ei.. Am intrat intr-o incapere mare unde erau multi bolnavi..unii cu copii....altii langa parinti si locurile erau foarte putine.....erau asezati aproape in linie si pe orizontala pe paturi.... am inceput sa plang la ce vedeam si apoi am iesit afara mergand in gol...spre nicaieri cu gandul sa ii gasesc pe ei...doar asta stiam... Pe langa mine nimic nu mai era real...toate actiunile se petreceau in aer...nu mai intelegeam nimic...numai eu eram pe jos....voiam sa ajung la lume.... alergam, saream si plangeam..
Imi apare un fel de fir pe care imediat l-am prins si am inceput sa merg dupa el.... in drumul meu vedeam copii , batrani... pe o parte unii plangeau pe cealalta parte radeau.... eram nauca si speriata..ce se intampla nu stiam...dar am zis ca trebuie sa ajung la un capat dupa acel fir...si mi-a aparut un drum de tara pe care trebuia sa il urc ...era foarte abrupt...pe de o parte si de alta case ridicate la cateva trepte de pamant. Uitandu-ma din ce in ce mai mirata vad un barbat, aplecat care ridica niste lazi cu fructe...si-a ridicat chipul catre mine.....ERA AMMAR.... AMMAR al meuuuuuuuu..... Am bufnit in plans..dar nu mai puteam inainta...voiam sa il iau in brate dar o forta ma tinea...nu puteam ajunge al el in nici un fel.....
A intrat intr-o camera de langa strada iar eu m-am trezit ca eram langa copii pe treptele casei si plangeam acum de bucurie ca i-am gasit si nu numai ...... pentru ca ii stiam ca au fost in tot timpul cautarii mele langa tatal lor....langa AMMAR.
Cel mic a inceput sa imi spuna ghidusiile lui si a lui Ali, a inceput sa imi spuna poezii si cantecele iar eu il laudam si el imi spunea apoi ca mamaia lui i-a spus numai lucruri rele despre mine...ca eu il urasc si ca nu e un copil bun... L-am linistit spunandu-i ca mamaia este batrana si cateodata mai arunca vorbe care nu sunt adevarate..depinde de starea ei..
Ali privea cu un ochi spre camera...spre taticul lui care avea usa deschisa... I-am vazut acel zambet care eu il credeam pierdut de pe chipul lui..... l-am vazut privindu-si taticul asa dulce ...l-am luat de barbie si l-am pupat... apoi m-am ridicat si am intrat la Ammar... Puteam sa il ating acum... eram langa el.... Era intr-un pat si avea un fel de tratament de facut, langa el avea sucuri si fructe de rodii... Il puteam atinge.. fara nici un fel de obstacol...eram fericita ca eram din nou impreuna... L-am intrebat unde a fost in tot timpul asta .... nu mi-a dat un raspuns exact...doar imi multumea ca il iubesc si imi cerea iertare ca s-a ascuns atatia ani de mine si de copii dar era impotriva vointei lui... M-a urmarit in tot acest timp si a vazut tot ceea ce facem pt el, vorbele, sentimentele, toata dragostea de care dadusem dovada pentru el...
Am iesit afara si cerul se transformase intr-o culoare absolut ciudata... era intre mov-roz-violet-albastru iar vantul nu avea suieratul lui normal....era o muzica placuta, iar el m-a luat in brate, am pus capul pe umarul lui si dansam dupa acea muzica placuta .....simteam ca nu mai ating pamantul..... l-am privit si i-am spus "Hai sa dansam toti patru!" si...m-am intors la copii sa ii aduc si pe ei... i-am luat de manute.... dar....el disparuse..... Ammar nu mai era... Plecase... Unde???? De ce?? Abia ne regasisem..... I-am strans la piept pe copii si am inceput sa plang si Ali ma mangaia pe par si imi spunea : "Nu plange mami ca o sa mai vina ...acuma are treaba" ......
=sfarsit=

..... :)......M-am trezit plangand si am luat imediat un pix si o hartie si am scris aceste cateva clipe petrecute langa ingerasul meu... :)