Mereu am stiut sa dau sfaturi si sa ajut cand am putut in ciuda tuturor greutatilor din viata mea , dar se pare ca numai pe mine nu ma pot ajuta . ajung cateodata la o limita de disperare de nu mai stiu cine si unde sunt ... Am obosit sa tot ofer si sa nu primesc nimic. Zi si noapte tot sper ca va veni odata pentru totdeauna si soarele pe strada mea... Am obosit sa astept.... Nu stiu pentru ce si de ce duc o cruce grea. Duc o lupta cu sufletul meu, cu inima mea. Nu cred in blesteme sau vraji , dar cateodata ma pierd si ma gandesc ca si asta poate este o problema din viata mea. Nu sunt un om rau si cine m-a cunoscut stie foarte bine asta si poate confirma oricand. Mereu am lasat loc de buna ziua chiar si celor care stiu ca nu ma iubesc. Urasc rautatea dar se pare ca numai de ea am parte. Imi este frica de vreo nebunie pe care as putea-o face intr-un moment de disperare, dar sincerrrrrrrr nu mai rezist !!! Am si eu o limita pe care zi de zi incerc sa o fac sa dureze .... mie frica ca nu voi mai putea ajunge acolo unde orice om isi doreste..... la fericire . "Motorul" sufletului s-a stricat si as vrea sa il repar , sa functioneze , sa revina la normal. Copii ma omoara cu distanta pe zi ce trece si incep sa ma inchid din ce in ce mai mult .....pana cand imi voi pierde si ultima picatura de speranta care mi-a mai ramas.... Sunt sau cel putin asa ma consider un om blestemat sau un om lipsit de noroc in tot ceea ce este esential in viata FAMILIA ! Sunt legata de maini si de picioare.... nu mai ma pot misca nici in dreapta nici in stanga , oricat as incerca sa evadez zi de zi ! Am nevoie de VIATA ! Am nevoie de tine Dumnezeul meu ! Am nevoie de ingerasii mei !! Imi ajung lacrimile, durerea, suferinta ...TE ROG ! Doar cu ei pot spune ca traiesc ! Ei imi aduc FERICIREA !
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu