3 ANI JUMATE...si 3 LUNI JUMATE
Numere simple pentru altii , importante pentru mine ... De ce? Este povestea trista care ma urmareste.... Eram in vara lui '97 cand stand la o cofetarie cu o prietena vad un chip dragut ca ma urmarea... ma sorbea din priviri..da era Ammar.. .. nu stiu daca a fost dragoste la prima vedere dar stiu ca imi plangea stomacelul de cate ori il priveam...; s-a asezat langa noi cerand voie ...am acceptat cu drag fara sa gandesc cine v-a urma sa imi fie el.... era un baiat de nota 10 asa il vedeam eu... si asa a fost.... Imi oferea incredere ochii lui, vorba lui tot ce tinea de persoana lui , ma simteam protejata..era cu 10 ani mai mare ca mine.In sfarsit a spus si cuvantul magic, de fapt cuvintele magice :"TU ESTI FRUMOASA SI VREAU PE TINE DE SOTIE"(nu stia bine romana) si bineinteles ca eu am crezut ca glumeste neavand nici o tangenta cu el inainte decat ne vedem in trecere la magazinul unde lucram eu... si atunci i-am raspuns si eu in gluma ca si eu vreau "pe" tine de sot ... dar trebuie sa ma ceara de la mama ca asa e frumos... si a fost de acord....CULMEA !! De la o gluma facuta de mine el chiar vorbea serios.. ma placea mult.. Bineinteles ca mama a fost de acord cu dorinta mea.. simtindu-i sufletul si ea. Asa am ramas impreuna si mi-a oferit o dragoste pe care nu cred ca o sa mai intalnesc cu siguranta toata viata... asta pt ca suntem diferiti cu totii .. suntem unici fiecare in felul nostru... In sfarsit dragostea noastra a inceput sa rodeasca... eram insarcinata... plangeam de fericire amandoi... totul bine pana aici frumos ca in vis...
Se apropia luna cand trebuia sa nasc , el nefiind tocmai in regula cu autoritatile a trebuit sa ma duc sa nasc in siria sa i se dea numele la ingeras exact ca al tatalui... Ok . Am plecat singura in Siria . Am fost iubita de parintii lui vazand cat de cuminte si harnica eram.. Eram laudata, rasfata ce si-ar fi dorit o nora. Dar nu a durat. Trebuia sa isi vare coada "Scaraoschi" adica a inceput gelozia cumnatelor... eu fiind mai mica si mai retrasa nu dadeam importanta la ce ziceau ele imi vedeam de treaba mea.. dar ele ma sapau zambind.. Asa a inceput "dragostea cu maracini" din partea soacrei... nimic de zis.. eu stiam ca Ammar ma iubeste si il iubesc ..asta era important pt mine.. si imi zicea sa le las si sa fiu eu pana venea el la mine in Siria..
A sosit si momentul , am nascut, un print de 3,800kg si apoi dupa 3luni jumate de la nastere si-a vazut si el copilul reusind sa ajunga in tara lui dupa multe obstacole.. Am dus o viata fericita si acolo .... am reluat din nou acea dragoste frumoasa care ne-a unit....
Plimbari pe faleza , prin centru, cand la tara cand la o sora, un frate, duceam o viata minunata impreuna ... pot spune de vis... (mie dor) offff... In sfarsit ca sa fiu mai scurta am mai adus un ingeras pe lume tot la fel 3,800kg.... sanatosi amandoi si frumosi foc.... primi baieti din familia Zayoud..... waw!!!! La arabi e lucru mare sa faca baieti si sa le duca numele mai departe, sa fie responsabili de viitorul celor de langa ei... asa e la ei..
bla bla bla bla......s-au intamplat multe frumoase si bune, urate si rele..
Averea e pe prim plan la ei.... bineinteles ca a inceput calvarul ...cine sa primeasca si cine nu... era un fel de ruleta... nu s-a oprit la tine nu primesti... Ammar nu se lupta cu asta .. i-a lasat pe frati sa isi ia ce vor ei numai sa nu se certe... avea un suflet de aur !!! Bineinteles ca egoismul si-a facut loc in inimile celorlalti luandul drept "fraier" daca pot spune asa .... asta in minea lor ca el in sufletul lui se gandea la ei.. dar nu era si invers... Acuma din tot ce aveau si pot spune ca fffffffffffoarte mult , ii revenea si lui o casa cel putin....atat voia!! Sa fie casa lui si aproape de fratii lui.. dar cum incepi sa ceri ....incep si conditiile.... ;) Conditia lui din partea mamei lui era sa renunte la mama copiilor lui..... adica la mine... da ..!! Asta dorea o mama pt fiul ei ...despartire ... oare ca mama nu iti doresti sa iti vezi copii fericiti?? Parerea mea ...
Ammar a preferat sa renunte la tot ce ii oferea mama lui in schimbul despartirii noastre,... vorbindu-i urat mamei lui.. si asta il durea mult.. i-a luat mintile.. dar.. nu a renuntat la dragostea noastra , nu a lasat sa simt ceva .. vreo raceala din partea lui, cum de obicei unele persoane nu pot ascunde durerea si nu pot iubi ca si cand nu s-a intamplat nimic... Ma iubea cu tot sufletul lui si o simtem.. eram fericita cu el.. Muncea sa le faca un rost copiilor, un viitor frumos, o educatie buna, sa stie ce inseamna dragostea ... incepuse sa ma fereasca de ai lui spunandu-mi ca sunt foarte egoisti si fara suflet si ca ar fi mai bine sa stau mai retrasa de la conversatii cu ei.. Asa am si facut.. ne-am mutat singurei la casuta din livada... casuta noastra departe de ai lui, undeva la tara si imi placea mult, mult mult, pentru ca eram doar noi , fara intrigi si ura .. o casuta modesta si frumoasa , plina de caldura. Nu ne-am certat niciodata si daca o faceam ne simteam vinovati in asa fel incat cel vinovat venea la celalalt si ne ceream scuze.. Nu am stat mai mult de 5 ore fara sa ne vorbim.
Toate astea pana la un telefon care a urmat sa imi distruga viata... era sora lui il cauta la telefon. Intreba de el. Eu venind de la maratonul care il faceam pentru a-mi mentine silueta de dupa nastere, gandindu-ma ca lui Ammar nu i-ar fi placut sa vorbesc cu sora lui stiind-o cu barfele la zi, i-am raspuns ca nu este si sa il caute ea mai tarziu, iar ea mi-a zis doar ca i-a citit horoscopul si ca va avea o zi "neagra". Zic ok, el o sa rada ca nu crede in horoscop dar eu o sa ii zic. Am inchis telefonul si nici bine nu am inchis si ma suna o alta sora care intreaba de el, deja incepuse sa ma mire telefoanele lor si am intrebat-o daca e ceva sau nu cu el. Mi-a spus ca nu este si mi-a inchis telefonul plangand..... atunci am simtit ca este ceva si am sunat din nou pe tatal lui si i-am spus direct sa imi zica ce se intampla cu Ammar(el fiind cautat de autoritati), el nu stia nimic urmand sa vorbeasca si el cu fetele lui... Nu am rezistat si am format numarul care avea sa imi dea vestea cea proasta:
A MURIT AMMAAAAAAAAAAR.........
Nu am mai stiut decat ca receptorul a cazut odata cu mine si ca imi tineam mainile in jurul gatului incercand sa respir rotindu-ma pe rogojina care o aveam jos in casa.... apoi apa, doua palme puternice si plansul copiilor in jurul meu m-au adus la realitate.... m-au adus nu este cuvantul potrivit pentru ca si acum imi aduc aminte ca au venit si vecini de la doua case departare auzindu-mi urletele de durere.... bineinteles ca in treizeci de minute am fost in casa surorii lui unde erau toti imbracati deja in negru si asteptau confirmarea ca este el.... viata mea se dusese...plecase in alta lume fara sa isi ia ramas bun...fara un cuvant.... nu voiam sa cred ce se intampla...
Cofirmarea a venit de dimineata odata cu salvarea.....era el... sufletul venise dar nu in corpul lui... am simtit ca trebuie sa fiu langa el dar nu mi-au dat voie sa urc in masina ...asa e la ei acolo in Siria.. si am inceput sa alerg in spatele salvarii dupa el si tipand de durere..... am fost "aproape rapita" si pusa in masina de fratii lui indurerati atunci.... Ajunsi acasa acolo alte obiceiuri : nu se tine mortul in casa decat maxim o ra sau doua cat dureaza sa ii citeasca un "seh"(preot de al lor) din coraan...el fiind jos in mijlocul salonului trageam si tipam sa ii deschida capacul sicriului ...nu eram decat eu si mama lui sus pe sicriu plangand, urland de durere....si fratele soacrei mele a zis ca daca deschide sicriul cadem amandoua si nu l-au mai deschis....ridicandu-l pe sus din mainile noastre un grup de barbati.... am cazut iar uitandu-ma lung in sus si cu bratele intinse dupa el.... m-am trezit cand ei deja il cobora pe niste scari de langa casa si unde urma sa il ingroape....fiind drumul mic si nestiind ca la ei asa se face merg barbatii intai si pe urma femeile am luat-o la fuga si am ocolit casa in privirile celorlalti am ajuns in fata lui ... si iar fratele soacrei mele m-a tinut si a tipat la celelalte femei sa ma tina ca .....innebunisem.... da innebunisem de durere... nu voiam sa cred ca nu mai e... ca il conduc pe ultimul lui drum...
Ii citea sehul o ultima rugaciune si urma sa fie inmormantat...apoi vad cum scoate din sicriu ceva alb... era Ammar al meu in cearceaf asa cum se obisnuieste la ei.... nu se ingroapa in sicriu ...ci direct cum a fost "imbracat" de la morga.... fiind toti distrusi de durere am "reusit"sa fus iar si sa ajung langa el , langa groapa in care avea sa fie pus... si o mana puernica m-a tras inapoi atunci cand era sa cad langa el ...cu voie de data asta... voiam sa fiu cu el nu mai ma interesa.... am fost tinuta pana cand o ultima lopata de pamant i-a acoperit trupul neinsufletit.... atunci s-au oprit si lacrimile si nu mai auzeam decat murmurul celor de langa mine si adirerea vantului de octombrie......cu o ultima putere am putut lua o mana de pamant si arunca peste mormantul lui ridicand mana in sus ca un copil care se joaca cu nisipul... privind cum se aseaza peste el.... si un DUMNEZEU SA TE ODIHNEASCA IUBIRE au fost ultimele mele cuvinte atunci si in vazul tutror mirati am spus un "TATAL NOSTRU" rugandu-ma cum fac de obicei in genunchi si inchinandu-ma..... nu mi-au spus nimic pe moment ca mai tarziu sa aflu ca lumea vorbea in spate spunand :"saraca lasati-o, a innebunit, nu ati vazut cum alerga ?? "
6 OCTOMBRIE2000
O zi care mi-a schimbat viitorul, ziua inceputului de chinuri si suferinte .... Aveam doar 3 ani jumatate impreuna , prea putin pentru o asa dragoste frumoasa, am ramas cu doi copii singura si indurerata fara mama , fara tata.... un copil care avea 2 ani si 2 luni si cel mic inca bebel numai 3luni si jumatate...
AMMAR ZAYOUD mi-a oferit dragostea lui timp de 3 ani jumatate.... si-a vazut primul copil ALI de la 3 luni si jumatate..... si l-a tinut in brate pe cel de al doilea AMMAR Jr (pe atunci il chema SKANDAR) pana la 3 luni si jumatate.....
Este prima etapa din viata mea in mare nu as avea loc sa scriu cata fericire a fost cu el cat a fost in viata .....inceput frumos cu final trist
= FINE =
PS: sper sa pot scrie si durerea de dupa moartea lui, chinurile pe care am suferit si eu si ingerasii mei aici am preferat sa incep cu inceputul dragostei mele pierdute......
VA MULTUMESC CELOR CARE ATI CITIT PANA AICI !
CATEODATA NU POTI VORBI CATE POTI SCRIE
PE O PAGINA, TE DESCARCI SUFLETESTE
SKUMPIKA NINA
.jpg)
......M-am trezit plangand si am luat imediat un pix si o hartie si am scris aceste cateva clipe petrecute langa ingerasul meu... 
