Ingerasul meu....Ammar Zayoud

Ammar Zayoud- bhebak aiman zbib de skumpika_79

ADIO AMMAR..... ADIO IUBIREA MEA
..ai ramas singur la casa parintilor intre munti langa bunicii tai.. unde si acolo vei fi cel mai mic si cel mai tanar ingeras.... ma doare sufletul sa plec de langa tine...dar trebuie..
Erau deja trecute 40 de zile de la moartea lui Ammar, acuma ne intorceam cu toti in masini fiecare la casele lor...eram toti in negru si se vedea ca un grup de pelerini care si-au terminat slujba si se indreapta fiecare la ale lor..... am simtit un gol imens cand am pasit pragul casei noastre.... cuibusorului nostru unde domina dragostea peste tot.... acuma era numai tristete... Nu am putut sta singura si nici familia lui nu m-a lasat sa stau asa departe de ei cu copii.. mi-am strans cateva lucruri si am plecat la parintii lui ... la socrii .. si vorba aceea: "numai cu soacra sa nu stai" .
Am stat cu mama lui crezand ca va uita ura si se va schimba dupa moartea mezinului... fiului ei cel mai mic si sotul meu iubit.. dar m-am inselat... Orice faceam nu era bine , chiar daca altii vedeau altfel pentru ea nimic nu era bine... Ajunsesem la un moment dat sa nu mai am grija de copii cum ar fi trebuit doar sa nu ii aud ei reprosuri dar ........degeaba....prea tarziu am inteles. Socru meu fiind un om cu suflet si observand problemele zinice ale sotiei lui , a incercat sa ma ajute cumva (asta fiind o ultima dorinta a lui Ammar la ultima lui masa impreuna cu tatal lui... rugandu-l pe tata-l lui sa imi treaca copii pe pasaport si sa ma trimita in Romania cu copii stiind ca i se va intampla ceva rau retragandu-se din afacerile cu un "prieten" care mai tarziu avea sa ii fie complice celui care l-a ucis)...
Am primit un telefon si imi spunea soacra mea ca e socru si ca vrea sa vorbeasca consulul cu mine , m-am bucurat nespus de mult cand am auzit ca socrul meu voia sa ma trimita in Romania cu copii si trebuia sa spun consulului ca vreau sa merg cu copii la parintii mei , in tara mea. Zis si facut. Dar.... greseala mea a fost urmatoarea... bucuria mea imensa se vedea in ochii si cand am fost intrebata de soacra ce voia socrelul de la mine.. am fost cat se poate de sincera... am spus adevarul. Asta a fost inceputul unei alte certe si ...blesteme si vorbe urate adresate mie si socrului meu...era o experta in injuraturi si blesteme... trebuia sa tac. Bineinteles ca s-a adunat marea familie sa mi se dea "sentinta" daca plec sau nu. Raspunsul a fost exact ce nu mi-a placut ....trebuia sa imi scot din cap plecarea si sa suport sa traiesc chinurile si vorbele ei adresate mie... Nu contau copii pentru ea.. daca aveau ce manca sau daca le puteam cumpara ceea ce imi cereau ei .. 6 luni nu am iesit din casa decat urgente si cu ei... asa e la ei :femeia vaduva nu trebuie sa iasa din casa 3 luni pana nu sunt ei siguri ca nu e insarcinata...eu am stat 6 !! Apoi viata grea si incercand sa ii fac pe plac cui nu avea suflet m-a indreptat inspre parcul de copii. Aveam 2 copii trebuia sa le ofer o viata mai normala sa nu simta ca sunt diferiti fata de ceilalti... si incet incet a devenit o obisnuinta pentru mine o iesire zilnica in parc cu copii.. Dar tot trista eram si acolo , de cate ori vedeam un barbat ca isi da copii in leagan plangeam... si ma intrebam :de ce?? de ce?? de ce ai mei nu au avut bucuria asta?
Si asa au trecut 1 an de doliu si aceeasi durere pentru mine... pana cand au inceput vorbele ca eu de fapt ma duceam cu cineva nu in parc (bineinteles ca fiind romanca eram......***... pentru ea) am fost acuzata ca as fi avut relatie si cu socrul meu.... ahahahha.... asta pusese capac la toate si a fost prima data in viata mea cand am ciufulit-o bine (din vorbe) ii raspundeam exact ce imi zicea ca sunt eu ***... si nu i-a cam venit bine dar a fost o invatare de minte pentru ea..... a lasat-o mai moale cat de cat.. si bineinteles si-a sunat "bodyguard-ul" fiul cel mare sa ma ciufuleasca dar tot cu coada intre picioare a ramas.... spunandu-i exact vorbele mamei lui nu a mai avut ce imi spune...decat ca nu trebuia sa ii vorbesc urat. Ceilalti mi-au dat dreptate ca si ei ar fi facut la fel la nervi. mdaaaa.....
Toate bune si frumoase, ne evitam una pe alta, ea la tara , eu acasa, si cand ii mai era dor de mine imi mai zicea cate ceva: "sa nu ii ud florile ca ii fac vraji", "sa nu spal pe jos ca o dor picioarele si ca fac vraji", "sa nu trec prin fata camerei ei ca ii fac vraji", " sa nu ies din camera ca fac vraji cu papucii", "sa nu o atinga copii pe ea sau un obiect de al ei .............ca fac vraji" pentru ea toate erau :VRAJI. Daca stateam in camera cu usa inchisa ...faceam vraji :)))).... La un moment dat si eu credeam ca fac :)))...
Azi asa maine asa , casa curata, copii ingrijiti, plimbarea... plimbare, deja ma invatasem cu ea, nu mai ma deranja asa mult. Dar intr-o zi i-a fost dor de mine cred si.... a venit la mine direct!!!.. mi-a zis sa plec din casa ei ca nu mai ma suporta , eu nefiind vinovata decat ca spalam pe jos si ei nu ii placea ca apa trebuia dusa la canal normal ,normal.... ea nu..... ea voia sa o intorc inapoi si sa o arunc peste prag in baie :) . Am tacut si am facut cum trebuia nu am ascultat-o fiind si fata ei cu noi si facandu-mi cu ochiul ca e ok. ...sa nu o bag in seama. Atunci s-a enervat si a venit si mi-a trantit ceva in bucatarie ... nu mai stiu ce.... si mi-a zis urland sa ies afara de la ea. Bineinteles ca eram cu nervi la pamant si am plecat...fara sa mai judec.... Dupa multe scandaluri nu mai rezistam. Sunt multe de povestit despre aceasta zi urata . Mai bine sar peste ea. A fost sunat fiul ei si m-a luat la el spunand ca o sa stau la el pana se mai linisteste mama lui.... iar a doua zi a venit socrul meu si mi-a spus ca imi va rezolva problema cat de curand sa mai rezist un pic sa stau cu ea ... asa a si fost . mi-a inchiriat casa sa stau singura cu copii.
Super !! (mi-am zis eu).....dar nu a durat mult si m-au ajuns si acolo barfele .....ca socru meu a inchiriat casa sa fie singur cu mine :))).......deja radeam de cate auzeam.. nu mai ma interesa... doar imi era mila de socru meu ca el suporta toate scandalurile... nu avea voie sa treaca pe la nepotii lui singur... deja ii era si lui frica saracu...

INGERASUL MEU by skumpika de skumpika_79
bla bla bla...... vorba multa saracia omului... fereste-te de nebun sa nu ii cazi in maini
*****************************************************************************
S-au facut 2 ani de la moartea ingersului meu... imi era dor din ce in ce mai mult de el , incercam sa nu ii fac pe copii sa ii simta lipsa tatalui lor.... stateam nopti intregi privind in gol in fotoliul de langa mine si imi spuneam:"acuma cand deschid ochii vreau sa te vad Ammar" ...deschideam si .........plangeam... nu era. Intr-o seara stand intinsa in pat si gandind la fel am adormit si in miez de noapte m-am trezit auzit zgomotul apei in baie... m-am uitat pe fotoliu si parca i-am vazut treningul lui asezat pe margine. M-am culcat inapoi zicandu-mi ca face baie si ..vine el acuma.... apoi ,parca m-am trezit din nou si in acelasi loc , i-am vazut halatul de baie... mi-am spus ... "e la bucatarie bea apa. Vine el." Lumina de dimineata m-a trezit si cu ochi direct in fotoliu si cand mi-am dat seama ca e doar vis, am plans in hohote :'( voiam sa fie adevarat ... O alta zi fara el... o alta zi inceputa cu tristete in suflet.... nu mai spun de lipse si neajunsuri pentru copii..
Am purtat 2 ani doliu si am fost apoi rugata de cei de langa mine sa il dau jos... dar nu am putut... simteam ca il insel ... simteam ca toata lumea se uita la mine urat... copii merau imi aratau luna , soarele, norii si im ziceau ca taticutu e acasa :'(:'( oricand la orice ora, pe strada , acasa, oriunde ma duceam ma dureau vorbele lor si intrebarile lor: "CUM PUTEM SA NE DUCEM LA "babi meu" ??"(la tati) ... El de ce nu mai vine? Ma dureau intrebarile lor... imi rupeau sufletul.... Plangeam pe ascuns seara in balcon .... nu dormeam... voiam sa se intorca cel putin ca o umbra sa il vad... Imi aparuse in vis de multe ori chipul lui si ma trezeam dorind sa il ating...
Intr-o zi facand curat in casa si sortand hainele de iarna de cele de vara intr-o geanta erau hainele lui Ammar si le-am scos la aer un pic, facandu-mi alte treburi.... apoi l-am vazut pe Ali cum mirosea hainele taticutului ....... am simtit un gol in inima si am bufnit in plans....copilului ii era dor de tatal lui.... a venit cu o camasa la mine si m-a pus sa miros si sa ii zic daca asta e parfumul lui tati... doamneeeeee !! Avea doar 2 anisori cand l-a vazut ultima data si acuma deja trecuse de 4 ani si nu uitase parfumul tatalui.... simteam ca mor... dar i-am spus zambind cu lacrimi in ochi ca este camasa pe care a imbracat-o tati doar o data si nu am spalat-o si a ramas asa .....o amintire acuma...in sufletul nostru...

Pagina dintr-un caiet facuta de ziua indragostitilor
14.02.2005
(garoafa este luata de pe mormantul lui din coroana care ii acoperea tot mormantul)